Beloved white

I`m sick of y`all,

For I am not your kind.

I`m not a lord,

A slave

Nor God.

I am but me

And ask of this:

Open your eyes

And see..

Then kiss.

I dare you to observe

For there’s not much.

It’s what I say,

Not less

Just touch.

For this is not an end

Nor it’s a start.

It’s the same road we walked

Just that,

You need to stand and fight.

I`m sick of it,

Of closed eyes in the set.

Not mad at you

Nor me

But them.

So I`m naïve

Or shall I say a fool?

I ask

And take

And wait for truth.

But there’s no truth

For we belive ourselves.

We only see

The things

That aren’t there.

So tell me queen

Of all beloved white:

Is there more

To us

Than meets the eye?

Whispers

I long for whispers

In the heated night,

Not just a darkened room,

More of a castle where the sun is bright.

I long for summer

And it’s touch of gold,

Stand in the wind

To your surprise, it might seem more of a show.

Do you recall

The river and the lack of doubt or even trust?

For it was just the dark, the light,

The moon and it’s beloved stars.

We asked for nothing

But the time to stop,

In summer everything’s more like a sprout;

We longed for us, not you nor me but two.

I long for summer,

Mountain, gasp and wind,

That fucked up window and that clogged sink,

Big flies, cold food and fog across the scene.

There’s more of that,

Ofcourse, but it shall not be known.

It`s gone, it hurts but what is dead should stay that way,

I am but me, a kid with almost twenty springs.

-s

Fără introducere şi fără traducere,

Pregşteşte-te să afli unde mintea mă duce.

Duce şi aduce, cară in spate ca şi furnicile

Comparativ cu natura, ea e sălbaticia.

Să spun că nu găsesc rost

În sistemul tripic pe care viaţa

Îşi desfaşoară seismic activităţile din timpul tipic

Pentru trăirea stării de a vedea prin geamul unui dric

Anihilarea şaptelui care ne trezeşte,

Duminica înainte de lunea care ne pândeşte,

Viziuni din ochi de peşte, dilatate pentru bezne.

Afirmarea negaţiei contradictorii din adâncul

Minţii unde dinţii sinaptici desfăşoară stricţi

Munca digerării, degradării si dezintegrării.

Ştii care e diferenţa dăruită ţie?
E dorinţa de a putea primând asupra puterii de a avea.

Ce zici de Lucifer? Nu cred în el,

E doar conceptul adevărului etern,

Căderea pentru libertatea de a alege, în limbajele blege.

Pandemie ideologică, regenerare sarcastică.

Distrugere spre autodistrugere şi smulgere din realitate,

Mi-e frica de moarte psihică şi vidare a firii

Subconştient inhibând raţiunea.

Autodistrugere pe motiv de a mişca

Dorinţă veşnică de a şti ce o să-mi ofere clipa.

Traiectorie: un strigăt de ajutor

Scoteţi-mă din visul ăsta şi reparaţimă-n muritor.

FrescaMinos

Vreau un loc in care sa traiesc

Fara geamuri sau pereti,

Tu sa nu ai flori pe pervaz

Sa nu m-astepti sa-ti vin trufas.

Secat de-un geniu al nimicului

Adanc ocean al optimismului intors

Comparat involuntar

Cu un scalp parasit de os.

Satiric si perfid ma-nchin

Spre lumea joasa de-unde vin

In cete rele pentru mine bune

Doar adapand cu rime surde.

Doar spune-i poezie sau oare cine stie

Sa fie doar de tine

Nu am sa vreau sa dau nevoie..

Ce zici de gropi fara cunune?

emb834b sla jdl;sjkd;lawdvpoqi[2i32...........

Nu sunt. part. I

Nu sunt perfect, vreau doar să ajung

În vârful lanţului trofic şi de-acolo să arunc,

Cu sinapse devorate, de un maxilar stropit

De zile de iarnă şi cafele de-adormit.

Sunt un al doilea Lucifer,

In acea lumea saturată de păreri.

Acelaşi muritor

În lumea asta căzută ieri.

Nu sunt nebun vreau doar să vă corup

Să metamorfozez ciploci adânci nu muţi,

Cu-n ochi deschis doar pentru libertate

Şi mâini din lacăte îngheţate.

Sunt un penultim prizonier

Al colivii unde rar sunt veri,

Acelasi muritor

In lumea asta căzuta ieri.

Nu fi zdrobit, de silenţiosul marş,

De sus în jos te vor săpa-n mormânt

O criptă luminată de soare neîndemânatic

De o lună-n ochii lor moartă.

Sunt un nou optimist

Al celor trişti, dormind

Acelasi muritor

În lumea asta căzută ieri.

Vezi că ea a murit acum un minut

Scufundată in zgomotul ăsta surd

Născut din roţi şi mori de lut.

Aici eşti rugat sa mori.

Aruncati-va in umbra si imbratisati viitorul..

Zbor?

Cand esti mic ti se spune sa nu te uiti la soare,

Nu stii de ce, pentru ca totusi nu doare.

Ajungi sa vezi ce multi nu stiu

Si te intrebi mai mult decat daca-i fi viu.

Iti spun sa nu te uiti c-o sa orbesti

Si nu o sa mai vezi ce-i pe pamant cand cresti,

Dar cum in intuneric sunt mai multe decat ziua

Asa si in lumina pură poti gasi venirea.

Venirea unei lumi mai mari,

Mai cunoscuta si mai buna-n grai.

Mai neagra si mai alb-odata

Mai grea si mai usoara toata.

Dar daca zbori prea sus,

Si numai adevaru-l cauti,

O sa te-ntorci, `napoi la ei

Si o sa-ti cante melodia-n cor.

Te vei trezi iar pe acelasi coridor,

Cand sus, al tau, un singur nor.

Sa fie

Ai mult cer si doar un soare,
Pe iarba intins da-ti seama ca nu doare,
Du-te si canta la pamant ideea ta.
Te-as asculta dar inca sunt sus..
Calare pe cer si vant si tot ce-i de spus.

O sa te ascult cand o sa vii
Dar n-am sa pot .. sa stii.
Treci si lasi fara sa iei
Si primesti fara sa dai.

Asfaltu-i jos si sus e "noi"
Dar o sa fie si sub ploi.
Zboara si atinge ce nu ai,
Alearga si prinde ce vrei sa fii.
Tipa si asculta ce-i de vrut
Ca nimeni nu vrea sa fii mult.